Poezia tăcerii - AUD Când pleci

Când pleci, luminile se sting în noi
Șoapte încep să se audă
Ca un ecou între pereții goi,
Zgâriați de trupul de femeie
…nudă.

Când pleci, întunericul se modelează
În ce ne definea, atunci, pe noi
Cum stam îmbrățișați într-o amiază
Și ne încălzeam trupurile goale
…în doi.

Când pleci nimicul prinde sens
Iar ceasul nu mai ticăie deloc,
Lumânarea picură-n sens invers
Când timidă se topea
…de-al tău foc.

Când pleci, tabloul nopții lui Van Gogh,
Cu stele sute, pictate de-un buimac
Devine un mic portret la indigo
În care eram amândoi (ahhhh)
…dar tac.

Când pleci, sper doar să îți amintești
Acel tablou, o lumânare și un simplu ceas
Pe care le-ai lăsat în urmă-n București
La fel cum ne-ai lăsat pe noi
…c-un bun rămas.

Când pleci, să nu te mai întorci
…așa cum tot spuneai cândva.
Și ține minte că: acei NOI
Se vor iubi cu foc în veci,
…chiar și-n lipsa mea, și-a ta.