Ninge peste zări albastre,
Ninge-n sufletele noastre,
Cu fulgi albi, încet și lin,
Acoperind negrul senin.
Sau, poate, suntem chiar noi
Acei fulgi plini de nevoi,
Ce dansează într-un vals,
Ascultând un ultim ceas.
Cum mai ticăia puțin
Între zgomote de chin,
Și dansăm grăbiți și goi,
Ca și dragostea din noi.
Separată doar de vânt,
De aer și de pământ,
Venind din același cer,
Căzând pe un sicriu de fier.
Mai avem încă puțin
Să cădem, să ne topim…
Ce-ar fi dacă, totuși, noi
Am zbura grăbiți înapoi?
Și dăm timpul înapoi,
Să bată și pentru noi,
Și din cei doi fulgi străini
Să fim norii gri, cu spini.
Scuturându-ne, în zbor
Cu al nostru negru-amor…
Admirând pe cer o stea,
Visând la doi fulgi de nea.
Tell us about your thoughtsWrite message