Te-ai dus, dar încă n-ai plecat din mine,
În mănăstire, zidită-ți este inima de lut,
Iubirea noastră atârna spânzurată bine,
De-un vers ce plânge… mut.
În cameră, umbra ta are parfum de mucegai,
De tămâie și cenușă, de hoitul din sicriu.
Îți mângâi talia-n priviri, te văd cum stai,
Iar vocea ta e-n mine… știu.
Mă apropii, te văd și-ncerc să te ating…
Să te sărut!… Turbez, gândirea-mi e infectă.
În minte și-năuntrul meu urlu să-mi sting
Această dragoste… defectă.
Tell us about your thoughtsWrite message