E noapte, târziu, ecranul prinde viață,
Totul devine rece, emoțiile îngheață.
Ne transformăm în cadavre, în lilieci,
Ajungem să ne-nchidem iarăși… într-un beci.
Și luăm în mână telefonul, sau tableta,
Să ne predea Iluzia rapid ștafeta.
Să devenim ce n-am visat vreodată,
Acei gândaci de ghenă… cu mintea defectată.
Stăm să căutăm relații pe-ntuneric,
Râdem de oameni slabi cu un râs isteric.
În spatele ecranelor, cu ochii bulbucați,
Suntem eroi de noapte… murind asfixiați.
Ne place sportul din acest nămol,
Și de privit ecranul, sau de privit în gol.
Uităm de realitate, vrem să ne luăm doza
De răutăți, de bârfe, sau… cum ne cântă cobza.
Noaptea, nu este un timp în plus,
E dat de Dumnezeu, de univers, de sus.
Ne batem joc de el și de aceste vieți,
Tânjind, visând ades… la cai verzi pe pereți.
Căutăm iubiri false, iluzii, validare,
Nimic din ce avem nu are valoare.
Privirile pierdute în ecrane se afundă.
Familia, aproapele… toți vor ca să te vândă.
Socializăm cu ecrane sparte și roboți,
Niște adunături de viermi și idioți.
Pe sub pământ, încet, ne adaptăm…
Trăiri reale, natura… le abandonăm.
Mai stăm un pic, mai privim odată-n gol,
Și-așa ne trecem timpul prin nămol.
Iluzia ne-a mai furat un ceas, sau zece,
Pământul de pe noi devine… tot mai rece.
Dar vine ziua,
ne prefacem că trăim, și așteptăm
să vină noaptea iar… să ne înmormântăm.
Tell us about your thoughtsWrite message