Merg  în ceață (D. Poe)

Merg  în ceață (D. Poe)

Aud lumea cum se stinge-n jur,
Le răspund încet, timid… “bonjur”,
Ascult vântul, șoptind în față
Cuvinte reci, dar… merg în ceață.

Deși nu plouă, nici nu ninge,
Iar soarele pe cer se-arată,
În mine curge-un negru sânge,
Sinistru, rece, fără vlagă.

Vederea-mi e deficitară
Din naștere, și e păcat
Că nu văd lumea de afară,
Nimic… din tot ce-a fost creat.

E greu să văd doar o parte
Când sunt și eu tot un întreg.
Știu că mă așteaptă o moarte,
Și-ncerc acum să mă-nțeleg…

Rămâne așa cum sunt, se pare…
Un pui de om umblând prin viață,
Simt cum vântul bate pe cărare…
Ascult, privesc, dar… merg în ceață.

Tell us about your thoughtsWrite message

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to Top
Back to Top
Close Zoom
Context Menu is disabled by Cezar's settings.