Știm că ne-am născut cu toții egali,
În fundul gol, atei și plini de muci.
Trăim doar ca niște hiene și șacali,
Iar astăzi… suntem umbra unei cruci.
O umbră ce-i pasă doar de-averi și sine,
Să scoatem ochii fără niciun scop,
Și orbi, să ne-ngropăm lumina în ruine,
Ghidându-ne în viață… doar de horoscop.
Privim spre cer, nici nu mai știm de ce.
Ne închinăm la ban cu două mâini deodată.
Pupăm icoane, rugând să nu ne judece
Că ne-mbrăcăm rușinea, gunoiul, la cravată.
Cuvântul „om” este acum o mască tristă.
Pe clovnii de la circ îi venerăm în Parlament,
Acei actori proști, din vreo piesă ocultistă,
Ce joacă pentru public, adesea indecent.
Sclavi suntem azi, dar ne credem liberi,
Prizonieri în lanțuri grele, având halucinații.
Despre moralitate noi ne dăm păreri
Și-avem doar drepturi… dar nu și obligații.
Copiii cresc. Nu mai au speranțe, vise,
Învață prin minciună, teamă sau regret,
Hrăniți de noi… eroii din culise
Cu pungile pe cap, păpuși de cabaret.
Și când va arde tot ce azi am construit,
Ne vom trezi târziu, cu mâinile-n țărână,
Cu mintea devastată și trupul adormit,
Și va rămâne doar tăcerea… din furtună.
NOI suntem umbra ce pândim în noapte
Născând doar ură, răutate, frică și păcat.
Am lăsat idealuri, valori, principii deoparte,
Și încet ne-am transformat… în monștrii de sub pat.
Tell us about your thoughtsWrite message