Și azi apare Sfântul Valentin,
El vrea, din nou, iubirea să aducă,
Dar lumea nu mai are timp,
Totul e viteză, totul e fugă.
Și stă, privește oamenii cu mască…
La doi străini întâlnindu-se pe fugă,
Își dau emoji în loc să-și zâmbească,
De parcă sunt două umbre de nălucă.
Se uită trist la ei, cu tolba plină,
Își strânge arcul, pune la loc săgeata,
Își scutură aripile vechi de rugină
Și-și ia zborul, uitând de tot planeta.
…
De ce să mai dorim în noi iubire?
Ea este doar un mișelesc pustiu hotel,
Și astăzi, nu e decât o clădire
Cu camerele goale în ziduri de oțel.
Iar Sfântul Valentin…
S-a săturat să vină degeaba pe la noi,
Ne-a părăsit, zburând spre altă galaxie,
Lăsând iubirea să se-nece în noroi,
Mocirla ce-am ales-o… pentru veșnicie.
Tell us about your thoughtsWrite message