Pictează-ți inima-n culori.
E neagră de cât timp a stat
în întuneric, atârnând în sfori,
murind de dorul netratat.
Când crezi că nu mai bate-n tine
dar o auzi încet, cu-n glas final,
să știi că dorul sapă, ca un câine,
scurmând în pieptul de metal…
Prea mult venin i-ai dat să bea,
și-acum urlă singură-n tăcere,
purtând pe veci povara grea,
băgând țărușii prin durere…
Ți-ai scris versuri cu-n cuțit
pe inima aproape moartă,
catrene ascunse-n negru infinit,
făcând durerea… dulce artă.
Și-atunci când faci ultimii pași,
în negru, gri, sau violet în zori,
deschide-ți pieptul să mă lași,
să-ți pictez inima-n culori.
Tell us about your thoughtsWrite message