Ai fost zdrobită de amarul despărțirii
Ce a luat naștere fără avertisment.
Un gust amar ce poartă numele iubirii
Purtată, orbește, pentru un dement.
Un întuneric ia naștere în tine,
O lumină încearcă să trăiască,
Depresia și ura dansează prin ruine,
Și-un lanț tăios vrea să te lovească.
Lasă o flacără aprinsă-n tine
Să vezi în întunericul din noapte,
Să poți simți căldura ei prin tine,
Iar tăcerea ta să urle printre șoapte.
Închide ochii și lasă-te purtată
De tot ce crezi, ce vrei, ce simți.
Toate durerile îți vor lăsa o pată
Pe-al tău trup distrus de suferinți.
Întinde mâna și salvează-te de tine,
De poți, de vrei și îți dorești cumva.
Îngroapă tot amarul și lasă în ruine
Durerile și lacrimile, dar nu și inima.
De nu mai poți ieși de-acolo,
Din întuneric și gânduri ce rănesc,
Atunci… voi deveni eu întuneric,
Și poate-așa vei ști că…
Te iubesc.
P.S.:
Întunericul din mine,
Întunericul din tine,
Întunericul din noi,
Ne cheamă… pe-amândoi.
Tell us about your thoughtsWrite message