Un trist poet, o simplă amintire,
Acum se zbate într-un ultim ceas,
Scriind doar versuri în neștire
Cu gândul doar la timpul ce-a rămas.
Prea scurt pentru a spune tot
Ce simte, ce dorește, ce visează,
Prea mic pentru a pune tot
Din iubirea ce o venerează.
Un vers, poate ar fi de-ajuns
Să pună universul pe hârtie
Sau poate… un cuvânt, și el
Ar spune tot ce Timpul știe.
…
Dar nici măcar un gând nu-l lasă
Timpul rece, nemilos, să-l aibă,
Căci Moartea a venit cu-o coasă
Să-l sângereze, pătându-i foaia albă.
Un trist poet, o moarte și o coasă
Se pregătesc de drum grăbiți,
Lăsând doar amintirile pe masă
Timpului… și celor istoviți.
Tell us about your thoughtsWrite message