picaturi de apa în deșertul sufletului meu
prin tunete și fulgere aruncate de un zeu
ma-ntind să le sorb, să mai simt iar acum
un ultim nimic… din iubirea de scrum
atât a rămas, atât nu mai e, atât am avut
un strop de iubire pierdut la-nceput
născut și el mort, avortat de un timp
un ultim nimic… într-un alt anotimp
buzele-mi sunt uscate, negre și moarte
le simt pe-ale tale, delirez, ești departe!
și inima mi-e uscată în desertul ce sunt
un ultim regret… un alt amănunt
e totul uscat… arăt ca un mort
ma înec cu nisipul din suflet ce-l port
înainte sa plec as mai vrea sa îți cer
un ultim ceva, un “noi” efemer…
un ultim nimic… în deșertul stingher
Tell us about your thoughtsWrite message