În ceruri, plâng arhanghelii pe-ascuns,
Nu mai e loc de ei la mănăstire,
Nici morții nu mai au răspuns,
Și-au stins și lumânările în cimitire.
Se prăbușesc icoanele din zid,
Din trupul sfinților curge doar smoală,
Iar Dumnezeul nostru-i cam perfid
Și tace mut, pe scena Lui teatrală.
Dirijorul dă tonul ultimului concert,
Dansăm pe muzica funebră în neștire,
Ne scurgem în pământul negru cu regret,
Și ne lăsăm cadavrele prin cimitire.
Suntem niște marionete-n lut,
În lanțuri ruginite târându-ne-n abis,
Și morții, zeii, și-arhanghelii au început
Sfârșitul piesei, iar noi… mai vrem un “bis”.
Tell us about your thoughtsWrite message