Dezbracă-mă de tot și pune-mă-n sicriu,
Că-s internat în inima ta, și parcă e târziu,
Iar de tratamente slabe – sunt sătul,
Dar nu de trupul tău, buzele, geamătul…
… și-aș vrea acum să-ți fiu…
Uită-te puțin la monitorul ăla mut –
E inima, nu? Doar atâta s-a putut…
Și ultima bătaie a fost puțin mai tare,
Să-ți spună că iubește, cu-o ultimă suflare…
… și-aș vrea atât de mult…
Pune-mi oglinda pe buze, doar puțin,
Poate un pic de aer… ah… dar nu te mai rețin.
Să nu-mi șoptești cuvinte moarte de amor,
Din amintiri, cu vorbe efemere rătăcite-n dor…
… și-aș vrea să-ți sorb din plin…
Vezi dacă pupila se mai mișcă lent,
Să vezi în ea un dor de tine, tot absent…
Când te dezbrăca, cândva, doar din priviri,
Acum – niște detalii, pesemne, simple amintiri…
… și-aș vrea să-ți fiu prezent…
Te-ai convins acum că totul a pierit?
Hai, pune cearșaful și lasă-mă acoperit.
Să nu ne mai învelească pe-amândoi,
Pe când eram vii, nebuni, aproape goi…
… și-aș vrea… să vrei și tu, să fiu dorit…
… dar, unul din noi doi tocmai a murit.
Tell us about your thoughtsWrite message