Poezii fără coperți Ritm bacovian

Maine vii, un alt sfârșit nebun
o alta toamnă, un dans de bun rămas,
un dor aproape răstignit de-acum
de limba ruginită de la ceas.

Astăzi vii, cu vânt bacovian,
Cu ploi – ninsori topite, non-culori,
Cu liniștea dansându-mi pe timpan,
Și te aștept, pe-aceiași negri nori.

Și ești aici, dansam pe muzica funebră,
Pe versuri vomitate de poeții triști,
Dansăm nocturn și în biserică celebră,
Iar morții ne-aplaudă ca pe artiști.

…

Dar mâine pleci, ce mai contează…
clopotele vor suna turbate – e ger,
iar popa va canta într-o amiază,
și vom dansa prin infinitul efemer.