Am să îmi caut liniștea în vid,
Să fug de tine și de scrâșnetul iubirii,
De gustul buzelor reci, și-al amăgirii.
Plec să mă jertfesc în visul meu lucid.
Luni, te caut, dar mă duc la judecată,
Când săptămâna va începe iar,
Cu șapte zile triste-n calendar,
Șapte cruci negre ce mă tot așteaptă.
În Marțea sură, pierdut prin vis,
Voi rătăci spre nori de mucava,
Să-mi caut chipul în oglinda ta,
Să bat trei ceasuri rele-n Paradis.
Miercuri, picură doar plumb topit
Și văd amurgul care mă tot minte,
Că-mi amintește de atâtea jurăminte
Trădate de un Iuda-n asfințit.
Joia e un malaxor de doruri reci,
Dorințe îngropate-n ziduri de beton,
Iubirea scoate doar un sunet monoton,
Ce-l tot aud, mereu, când pleci.
Vineri e ziua mea de răstignire,
Oftez pe cruce alături de Dismas,
Ne pocăim acum de ultim bun rămas,
Lăsând iubirea putrezită-n cimitire.
Sâmbătă sunt mort, mă odihnesc puțin,
În criptă simt un iz de mângâieri,
Dorințe, sentimente și tăceri,
Un trup bolnav, cu sânge alcalin.
Duminică… voi fi salvat de heruvimi,
De demoni, sfincși sau alte creaturi,
Lăsând dorința să moară în lături,
Și mă voi pierde, iar, printre mulțimi.
Nu îmi mai caut liniștea în vid,
Nu mai fug de scrâșnetul iubirii,
M-am săturat de gustul amăgirii,
Te las să te jertfești în visul tău lucid.
Tell us about your thoughtsWrite message