Mă sting încet, râurile-mi sunt secate,
Speranțe arse în rugăciuni uitate,
Vreau liniștea ultimei nopți dintr-un abis,
Să mor în mine, pierdut în veșnic vis.
Pe umeri port durerea din țărână,
Iar timpul meu – doar o minciună,
Și-n piept un ceas cu limbile de scrum
Ce-a sunat grăbind un veșnic, ultim drum.
Coboară-acum, Tăcere, în mantia cea grea,
Sărută-mi fruntea, pieptul și inima cea rea,
Pe ochi de plumb și buze de cenușă pune sare,
Pe TOT ce-am fost cândva…
Și aruncă-mă în mare!
Tell us about your thoughtsWrite message