July 25, 2026 Poezii fără coperți Finis Libri

Se termină caietul… de “adio” nu mai e loc,
Tăcerea noastră se destăinuie-n sfârșit…
Și-nchid coperta neagră, oprind absurdul joc,
Pe care l-am pierdut, mințind că ne-am iubit.

Se termină nisipul din clepsidră, parcă…
S-a scurs tot ce-am simțit din ea,
Și n-are-acum cine s-o mai întoarcă,
Să fim, din nou, ascunși pe undeva.

Se termină și dorul, se scurge din artere,
Se-mprăștie în vid, de parcă nici n-a existat.
Îmi amintesc de el cum ne mințea-n tăcere,
Crezând că trecem munți pe drumul înghețat.

Se termină și viața, un alt sfârșit am vrut,
Și sper că-n moarte ne vom regăsi din nou…
Un alt caiet vom scrie de la început
În noaptea înstelată, ce zace-ntr-un tablou.

Se termină cerneala, e timpul ca să plec,
Gândindu-mă la noi, la falsa fericire.
Le iau cu mine toate și toate parcă trec…
…
Voi reciti caietul… prin alte cimitire.