Am încetat să mai exist în acest loc efemer,
Unde totu-i delir, nebunie sau durere.
Îmi revendic un loc în al nouălea cer,
Iar demonilor mei să le cer o părere.
Îl chem la judecată pe-același Creator,
Ce ne-a făcut în grabă din lutul Lui stricat,
Un zeu orbit de glorii, un jalnic impostor,
Ce-și lasă-acum regatul să moară sufocat.
Nu bat la porți închise cu psalmi și cu smerenie,
Căci n-am urcat Golgota să plâng sau să mă-nchin…
Privesc spre Tronul veșnic… e altă șiretenie:
Pe el stă doar nimicul… și-acum am să mă rog, Amin.
Tell us about your thoughtsWrite message