e toamnă iar, este și dor…
culori de verde ruginiu,
și ele, ca si mine mor,
făcându-mi sufletul pustiu.
e toamnă iar, mai mor o dată,
acum, din nou, o ultimă dorință:
să mor, că-i inima stricată,
și ruginită de atâta suferință.
e toamnă iar… poate un pic mai rece,
n-am reusit să ard, încă, de tot,
dar poate mâine, la amiază, trece,
când mă va trezi un ultim clopot.
e toamnă iar, bisericile sunt închise,
am fost ca să ma rog – în ultim ceas,
să nu-mi ia anotimpul plin de vise
și primăvara ta… din cea rămas.
e toamnă iar, probabil, nu se simte…
… de-ar mai conta acum ceva,
as vrea s-o rog.. daca-mi permite
să fim un ultim anotimp, pe undeva…
Tell us about your thoughtsWrite message