Ne trimitem toți către o condamnare,
Cerșind iubire de la un robot,
Ne vindem timpul, sufletul și tot,
Pentru o falsă, scurtă validare.
Stăm singuri în viața asta de carton,
Vânând aprecieri și vizualizări, apoi,
Să plângem tot dezastrul construit în noi,
C-am fost hipnotizați de-un simplu telefon.
Trăim o dramă, ne amăgim în chin,
Fericiți doar de un follow reciproc,
Arzând ca moliile în jurul unui foc,
Sorbind din like-uri… dulcele venin.
Și ne trezim pe patul de spital,
De nu mai știm de-avem copil sau frate,
Privim doar pozele vechi și uitate,
Așteptând un trist, banal final.
Ne-ngropăm acum, cu totul în țărână,
Dar contul social e plin de aprecieri,
Suntem mai iubiți acum decât am fost „ieri”,
Murind încet… cu telefonul strâns în mână.
November 29, 2025 Author Ionut Vasile
Uni chiar traiesc conectati la aparte. Telefoane,Pc sau Tablete
November 29, 2025 Author Ioana
Vizualizarile si like-urile sunt mai importante decat iubirea, omenia, respectul, uitam sa fim oameni, din pacate ne invartim intr-un cerc vicios, depinde doar de noi daca ramanem acolo sau decidem sa ne traim viata frumos , real .
November 29, 2025 Author Mariana Florica
Adevărat….e doar cruntul adevăr al zilelor în care trăim…..