Bună seara, îți spun „noapte bună” și plec,
Bună seara, cândva, te aștept să nu vii,
Voi pleca iar departe de tine, să știi,
Să mă arunc în ocean, să învăț să mă înec.
Un ocean de amintiri, prea puțin pentru noi,
Prea sărat și prea agitat pentru tine,
Prea dulce ai fost, prea “normal” pentru mine,
Dar cândva înotam ca nebunii, în doi.
Același destin, aceleași alegeri, același regret,
Se întorc iar la mine, aducând ce-i mai rău,
Fragmente din tine și din zâmbetul tău,
Conturându-mi pe chip sumbrul autoportret.
Bună seara, nu știu dacă-i bună, dar plutesc
În larg, tot mai departe de țărmul abrupt,
De portul în care am încetat să mai lupt,
Nimic nu contează… și-i atât de firesc…
Cimitirul mă cheamă și mă așteaptă acum,
Să mai trec pe la el, să văd ce mai face,
Să-i mai spun „bună seara”, să-l aud cum mai tace,
Dar mă înec, sunt în larg, îți urez „rămas bun”.
Te aștept și pe tine, poate-n doi ne-om întoarce.
Tell us about your thoughtsWrite message