Și plânge cerul, și doar a plumb miroase,
Ninsoare cade peste hoituri de-animale,
E iarna care-mi intră în carne și în oase,
Sub greutatea unei tristeți universale.
Bradul se usucă, iar timpul stă pe loc,
Sunt singur într-un loc plin de rugină,
N-am nevoie de colind sau de noroc,
Când întunericul mi-e singura lumină.
Mă sting încet, vorbind cu umbra mea,
Părinții sunt absenți, sunt doar ruine,
Crăciunul trece precum o boală grea…
Și nu a mai rămas nimic din mine.
Mă pierd în camera cu bradul stins,
Ninsoarea aduce vremuri canceroase,
Sunt omul ce-n zăpadă stă întins,
Și plânge cerul, și doar a plumb miroase.
Tell us about your thoughtsWrite message