Vă doare când vă vedeți în oglindă
Pentru răul ce-l faceți, nepăsători.
Spuneți cuvinte doar ca să se vândă
La-acei cinici, ipocriți… instigatori.
În cioburi, singuri voi vă recunoașteți,
Urlați în voi știind exact ce-ați făcut.
Nu vă mai place ceea ce vedeți
Și vă regăsiți doar în „Răspunsul mut”.
Vă place să râdeți de unul, altul,
Cu filme proaste, doar ca să faceți rău,
Cu gândul la cum vă scârțâie patul,
Făcând pe sfinții, cu suflet de călău.
Confundați, voit, nevoia cu iubirea.
Pe cuvântul „dragoste” – puneți acid.
O spintecați din inima voastră cea rea,
Apoi o aruncați în temnița din vid.
Degeaba tot citiți din cărți filosofie,
Nu învățați nimic, doar cuvinte moarte.
Ceea ce faceți este doar prostie,
Sunteți bufonii din desene animate.
Sunteți un club de conspiraționiști semeți,
Vă trăiți viața într-o matrice virtuală,
Expuși ca un tablou de pixeli pe pereți
Transcendeți cu toții în prostia astrală.
Am ajuns, mereu, în negru să mă îmbrac
Pentru că, zilnic, sunt în doliu social,
Iar când filosofați – ca morții dintr-un sac,
Vomit și scuip zâmbind, îmi vine natural.
Crima și rușinea vă atârnă pe pereți,
Egoism, parșivitate…dar nu vă mai rețin;
Eu doar vă dau lopata, căci groapa o aveți.
A fost frumos, a fost poetic – un sincer Amin!
Tell us about your thoughtsWrite message