N-a fost iubire adevărată,
Nici doar o scurtă nebunie,
A fost o dragoste ciudată,
Venită-n iarna grea, târzie.
A fost oftatul unei galaxii;
Un ceas întârziat, fără minute,
Sau doar un vers pierdut în poezii,
Rostit timid, prin nopțile tăcute.
Locul și oamenii mereu au fost
Acolo unde trebuiau să fie,
Dar timpul a decis că n-are rost
Să-i pună în aceeași poezie.
Două versuri, pierdute într-o carte,
Cântate de cei doi pierduți copii,
Ce vor străbate universurile toate,
Până se vor găsi, din nou… în poezii.
Tell us about your thoughtsWrite message