Iubirea care a secat totul. Nu mai curge sânge, nici lacrimi, doar nisip și amintiri. În el nu mai trăiește dorința, ci setea — un ultim „noi” pierdut în praf și deșert.
Iubirea care nu se stinge, ci se transformă în fantomă. Un dor disecat, un „noi” ucis de timp. El devine amintirea ei urâtă, dar vie — monstrul ascuns în suflet.
Back to
Top