Iubirea care nu se stinge, ci se transformă în fantomă. Un dor disecat, un „noi” ucis de timp. El devine amintirea ei urâtă, dar vie — monstrul ascuns în suflet.
Poeziile mele nu sunt scrise ca să-ți dea răspunsurile pe care le aștepți sau să te mângâie pe creștet atunci când te îneci în lacrimi. Sunt doar niște locuri prin care am trecut cu toții, dar pe care nu știm cum să le descriem sau, mai rău, ne e frică să le privim în față.
Back to
Top